Începutul anului școlar aduce cu el testările inițiale, prin care cadrele didactice stabilesc nivelul actual al clasei de elevi și se orientează astfel pentru a-și planifica orele și modul de predare.

Totul este destul de standardizat și simplu în cazul claselor în care nu există copii cu CES, pentru că învățătorii și profesorii au la dispoziție în manuale și în auxiliare tot felul de teste care verifică sumar însușirea diverselor cunoștințe din anul anterior. În cazul copiilor cu CES însă, așa cum statul nu a pus manuale adaptate la dispoziția copiilor și a cadrelor didactice, nu a oferit nici metode și modalități de testare specifice.

Această lacună sistemică, la care se adaugă lipsa de experiență a cadrelor didactice în lucrul cu copii cu CES, duce la tot felul de probleme și greșeli de abordare a copilului, în dezacord cu nevoile și posibilitățile lui, iar concluziile unor astfel de testări inadecvate sunt, desigur, irelevante.

Spre exemplu, un copil cu dislexie, care nu poate citi, nu va fi în stare să rezolve un test grilă cu instrucțiuni scrise, deși cunoaște materia. Un copil care are deficiențe de vedere va descifra extrem de greu și poate nu va reuși să se încadreze în timp dacă testul care i se administrează nu este scris cu litere cu corp mai mare, eventual îngroșat. Un copil cu discalculie nu va putea face calcule matematice „în minte”, deci nu va putea să rezolve exerciții în care este necesar să „țină minte” cifre sau să facă operațiuni de calcul cu acestea fără ajutorul unui simplu calculator de buzunar. De la un copil care pronunță greu cuvinte în limba maternă nu ne putem aștepta la discursuri orale în limbile moderne 1 sau 2.

Prin urmare, vă oferim mai jos un scurt ghid de lucru în vederea adaptării testărilor:

Evaluarea copiilor cu CES: Mic ghid esențial pentru cadre didactice

Pasul 1. Aveți o discuție preliminară cu părinții

Părinții știu mai bine decât orice evaluator sau test ce știe și ce nu știe copilul, ce poate și ce nu poate. Aveți încredere în ei și cereți-le informații despre copil: ce dificultăți întâmpină în procesul de învățare, care sunt noțiunile pe care le stăpânește, ce tip de exerciții rezolvă cu plăcere, ce tip de exerciții îl blochează sau prezintă mari dificultăți pentru copil.

Pasul 2. Acceptați că va trebui să depuneți un efort suplimentar

Probabil situația de a avea în clasă un copil cu CES vă copleșește. Este poate o situație nouă, cu care nu v-ați confruntat, și vă temeți că nu veți reuși să-l învățați noțiunile necesare sau poate vă este teamă că va trebui să alocați mai mult timp acestui copil în detrimentul celorlalți. Ambele temeri sunt valide, dar, împreună cu părinții, veți depune eforturile necesare pentru progresul copilului alături de ceilalți copii – țineți minte că un copil cu CES nu se evaluează după programa școlară dată de Minister sau după directive de la Inspectorat, ci conform cu programa adaptată de profesorul de sprijin conform cu nevoile și abilitățile copilului. În anumite situații, se poate utiliza tehnologia asistivă (sună complicat, dar „tehnologie asistivă” este și un simplu calculator de birou sau o tabletă pe care se pot instala diverse programe utile, care facilitează învățarea). Nu veți lăsa copilul să coloreze la oră, ci veți recurge la fișe adecvate, în așa fel încât copilul să lucreze în cadrul clasei conform cu posibilitățile lui.

Pasul 3. Nu testați imediat

Lăsați copilului un timp de readaptare la mediul școlar. Mulți copii cu CES, mai ales cei care au diverse probleme de integrare senzorială sau de adaptare la situații noi, care le tulbură rutina, nu vor arăta ceea ce știu și nici ceea ce pot într-un mediu nou. În același timp, această perioadă de acomodare vă permite să cunoașteți copilul prin observație – comportament, reacții la stimuli, cunoștințe pe care le va demonstra spontan, incidental. Astfel, veți putea elabora un test adecvat pentru el.

Pasul 4. Concepeți testul ținând cont de dificultățile și abilitățile copilului

Testele pentru copiii cu CES trebuie să fie adaptate nevoilor și posibilităților lor. În conceperea unui test se ține cont de:

  • diagnostic
    Diagnosticul este un instrument indispensabil de lucru, pentru că oferă informații specifice despre ceea ce poate sau nu să facă copilul (spre exemplu: a) un copil cu dislexie nu va putea citi decât în anumite condiții sau deloc – nu veți concepe teste cu enunțuri scrise pentru acest copil decât dacă le simplificați conform cu posibilitățile acestuia de a le citi; b) un copil cu discalculie nu va putea face operațiuni matematice „în gând” sau nu va putea asocia numerele cu cantitatea, și va trebui să țineți cont de aceasta; c) un copil cu dificultăți cognitive nu va putea trage concluzii dintr-un text de trei pagini din manualul de limba română, dar este posibil să poată rezuma un text scurt, cu o poveste mai simplă) etc.
  • rapoartele de evaluare diverse
    Rapoartele de evaluare de la psiholog, de la logoped, de la educatoare / educator sau de la învățătoare / învățător cuprind adesea detalii specifice despre copil, care pot fi de mare folos în procesul educațional. Spre exemplu, un copil care poate reține conținutul unei lecții atunci când această lecție i se citește sau i se prezintă, simplificat sau nu, dar nu poate scrie, poate fi testat oral, cadrul didactic marcând pe foaia de testare răspunsurile corecte. Dacă este nevoie de evidențe pentru inspectori sau alte verificări instituționale, cu acordul părinților, răspunsurile orale ale copilului se pot înregistra și păstra laolaltă cu celelalte teste ale clasei, dar pe suport digital.
  • observația asupra copilului din perioada de acomodare
    Copilul – în general, nu doar cel cu CES – oferă informații continuu despre abilitățile sale celor care doresc cu adevărat să le observe și să le identifice. Interacționați cu copilul, observați-l și în cadrul activităților nestructurate (în pauze), și la oră. Vedeți cum interacționează cu colegii. Ca fapt divers, unii copii cu CES învață mai bine dacă se împrietenesc cu alt copil care îi ajută (iar copiii tipici învață întotdeauna mai bine ei înșiși când trebuie să explice altui copil sau să ofere ajutor – sunt mai motivați și mai responsabili). Identificați situațiile care motivează copilul cu CES (unii sunt motivați de laude, alții vor să fie de folos, unii vor bomboane). Identificați abilitățile și adaptați lecțiile și testările în funcție de acestea.
  • sugestiile părinților
    Nu vă fie teamă să apelați la părinți! Ei știu că statul nu vă oferă nicio resursă și sunt dornici să comunice cu cadrele didactice. Ei sunt de obicei dispuși să vă asiste cu toate posibilitățile lor; în fond, părinții sunt cei mai interesați de progresul copilului.

Pe scurt

  • Comunicați cu părinții
  • Studiați și înțelegeți particularitățile diagnosticelor
  • Folosiți evaluările de la diverși specialiști
  • Observați copilul
  • Dați-vă timp
  • Găsiți soluții creative, în afara „rețetelor” de la Inspectorat și Minister
  • Adecvați testele la copil, nu testați prin metodele clasice
  • Admiteți că veți munci mai mult
  • Conștientizați că puteți schimba un pic lumea.
  • Bucurați-vă de fiecare succes

Imagine: eforturile unui profesor care predă alfabetul unui copil din Cambodgia, în natură, nu într-o sală de clasă – Autor: Sasin Tipchai de pe Pixabay

2 Thoughts on “Evaluarea copiilor cu CES: Mic ghid esențial pentru cadre didactice”

  • Buna seara ,sunt mămică unui copil cu CES ,și sunt interesata de un astfel de manual .

    Cu mulțumiri ,
    Lucia Mihalcea

Comments are closed.