(în răspuns la intenția ministerului de a organiza „școală de vară” și „ore remediale” sâmbăta)

Domnule Ministru, nu știu cum ați ajuns dumneavoastră la ideea asta, dar vă asigur că nu este fezabilă.

Nu îmi imaginez că știți cum e rolul matern în România actuală, dar vă explic imediat. Noi, femeile mame, SUNTEM ȘCOALA.

Pe lângă faptul incontestabil că muncim cu normă întreagă în carierele noastre, și că muncim cu normă continuă în gospodăriile noastre, spre a asigura hrană, ordine, curățenie și rufe curate, inclusiv fetișul din învățământ cu cămăși ALBE la copii, noi ne asigurăm că sunt copiii treziți, spălați, pieptănați, mâncați și gata de școală, ZILNIC.

Noi ne asigurăm că își fac temele, toate, la toate materiile, acolo unde ministerul pe care îl conduceți nu a binevoit să se ocupe de o planificare corectă, adaptată etapelor de dezvoltare ale copilului și nevoilor lui de odihnă și recreere (vă rog să citiți „joc” și „timp liber nestructurat”).

Noi ne asigurăm că și dorm destul, că se spală pe mâini, pe dinți și la fund.

Noi i-am scos din noi, unele prin cezariană, altele prin vagin, toate tăiate, în orice caz.

Noi, femeile, cele care ducem în spate tot acest angrenaj lipsit de discernământ și echitate, avem nevoie nu de două, ci de trei zile libere săptămânal. Nu de alta, dar una e necesară pentru a rezolva tot ce au împiedicat munca și școala în timpul săptămânii, adică ordine în casă, ceva curat, și tot așa. Una pentru familie, că a devenit imposibil să avem un respiro omenesc în timpul săptămânii. Și una PENTRU NOI, că, în caz că nu înțelegeți, existăm și ducem lumea în spinare.

Pe asta, a treia, n-o avem și nu ne-am plâns.

Dar la celelalte două nu putem renunța.

Domnule Ministru, în familia mea, statul sunt eu. Și nu deschid laptopul copilului meu sâmbăta. Sâmbăta ne trezim când vrem, stăm în pijamale, mâncăm micul dejun la prânz în camera de zi și facem ORICE ALTCEVA decât activități impuse.

Copilul meu nu va participa la cursuri nici sâmbătă, nici vara, nici în perioada 15 iunie – 15 septembrie, indiferent ce decideți dumneavoastră. Și știu destule mame care vor proceda la fel.

Nu vă mai spălați pe mâini de responsabilitatea dumneavoastră, domnule Ministru, aruncând-o copiilor, părinților și profesorilor. Nu este treaba noastră să compensăm faptul că zece tabele durează trei ani să fie gata, iar când sunt, sunt prost făcute. Nu este treaba noastră să compensăm faptul că materia predată la clasă nu este armonizată cu examenele. Nu este treaba noastră să compensăm faptul că manualele existente sunt incredibil de proaste, pline de informație prost structurată și, adesea, complet inutilă și total neadecvată, imposibil de asimilat de un copil tipic (nici nu pomenesc de cei cu cerințe educaționale speciale, de care nu a păsat nimănui decât pe hârtie, ani și ani de zile).

Nu este treaba noastră.

Este a dumneavoastră și a inspectoratelor.

Dar, iată, în prezent inspectoratele promovează pseudoștiința și misticismul, în loc să se ocupe de problemele reale, cele care dau analfabeți funcțional pe bandă rulantă de cel puțin două decenii. În prezent dumneavoastră vreți să ne acaparați puținul timp liber, pentru că, ministru după ministru, cei de dinaintea dumneavoastră nu au fost capabili să transforme căruța asta cu roți pătrate, numită „învățământ românesc”, măcar într-o trotinetă, ceva care să înainteze, nu să ne hurduce pe toți la fiecare schimbare de latură.

Așadar, domnule Ministru, așteptați-vă să aveți copii care nu se prezintă sâmbătă la ore. Așteptați-vă să își respecte vacanța. Așteptați-vă chiar să renunțe cu totul, nu doar la școlarizarea de stat, ci și la cea particulară forțată să stea în conținuturile curriculare obligatorii.

Așteptați-vă.

Pentru că ȘCOALA SUNTEM NOI.

Și nu există forță mai mare decât cea a mamelor, atunci când e vorba de copiii lor.